In singuratate nu e fericire ...

Am auzit de mult prea multe ori ca cea mai frumoasa relatie pe care o poti avea e cu tine insuti. Prima data mi s-a parut o idee geniala, am avut acel sentiment de parca as fi descoperit un secret ascuns al lumii si am gustat din infinitatea intelepciunii ... dar gandul totusi a continuat sa ma framante ... parca ceva nu se potrivea! Nici nu stiu daca e un gand pozitiv sau negativ sa fii fericit doar cu tine insuti ... bineinteles ca iti da o anumita independenta de tot ceea ce te inconjoara si in acelasi timp un scut fermecat care te apara de orice suferinta, dar pe de alta parte eu nu vreau sa cred ca oamenii sunt facuti in asa fel, incat sa nu aiba nevoie unii de altii.

Astazi am ajuns la o concluzie ... am realizat ca ideea de a avea cea mai frumoasa relatie cu tine insuti mi se pare de o tristete de nedescris si in acelasi timp imposibil de realizat. Fiecare om are nevoie sa fie iubit, dar mai ales avem nevoie de cineva pe care sa iubim. Cine poate fi fericit in singuratate? Da, avem intr-adevar momente in care ne pierdem increderea in umanitatea persoanelor din jur, cand simtim nevoia sa ne retragem de pe scena sociala ca sa ne lingem ranile, traind pentru o clipa cu impresia ca in singuratate se afla reteta fericirii; insa nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai cand poti face un bine si mai ales cand poti oferi iubire - fie ea impartasita sau neimpartasita.

Gandul ca cineva pe lumea asta ne merita dragostea si ca inca suntem capabili sa o oferim, ne face sa ne simtim mai putin singuri ... iar pentru acest sentiment nici un pret si nici un sacrificiu nu e prea mare!