Il mio canto libero ... sei tu

ascultati melodia asta in timp ce va plimbati printre randurile scrise mai jos ...

Pentru cel mai dulce copilas ...

Draga Sis, dupa cum ti-am promis, incerc sa iti spun in toate modurile si pe toate caile posibile LA MULTI ANI, macar un pic sa compensez pentru lipsa mea acolo ... nu stiu ce ti-as putea oferi ... in principiu ai cam tot ce iti trebuie, iar ce iti mai lipseste nu sta in puterea mea sa iti ofer ... asa ca, uite, ti-am facut niste poze azi la turnul Eiffel, pentru ca tu nu ai mai apucat si stiu ca ai plecat neimpacata de aici ...

Asa ... si acum sa reinnodam firul povestirii unde l-am lasat ultima data ... acum doua saptamani am parasit pentru o zi Parisul pentru a merge la Fontainebleau ... nu mai stiu cand, cum si de ce auzisem de castelul asta, cert e insa ca aveam niste asteptari foarte mari .. poate ca asta a si fost motivul principal pentru care am fost cam dezamagita de ceea ce am vazut. Nici vremea nu a prea tinut cu noi pentru ca imediat ce am iesit cu autocarul din Paris, a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit pana ziua urmatoare. Castelul in sine e chiar dragutz, n-am ce spune, dar modul de prezentare al camerelor si al obiectelor de arta m-a cam dezamagit ... inchipuiti-va: o camera cu peretii spalaciti si cu trei scaune protejate de o sfoara, ca nu cumva sa ii treaca turistului obosit prin cap sa se aseze pe ele, reprezenta candva camera de asteptare pentru audientele cu regele/regina/Papa etc. etc. ... sincer, or fi scaunele alea valoroase si or fi vrand ei sa pastreze cat mai mult din autenticitatea epocii respective, dar mie asta nu mi se pare vrednic de aratat turistilor. Oi fi eu mai insensibila in ceea ce priveste asta, o fi, nu neg, dar parca te astepti sa vezi mai mult fast ... ca totusi au trait conducatori de tari acolo si nu orice om de rand. Unele camere, precum dormitoarele, erau intr-adevar foarte brizbrizate si impopotonate, parca prea de tot ... Apoi geamurile erau acoperite fie de perdele, fie de folii lipite pe ele, iar camerele erau luminate foarte foarte modest ... asa incat, nu stiu, mie totul imi parea prafuit, invechit, neintretinut, parca uitat in voia sortii ...

Gradinile insa ... minunate ... simple, dar frumoase tocmai din aceasta cauza ... dar cu ploaia torentiala, ce sa ne putem noi plimba prin ele? Ne-am inghesuit doua sub o umbrela si ne-am plimbat pana ne-am udat bine de tot si ne-a pierit orice curiozitate de a mai cauta mistere prin gradina Dianei sau gradina engleza.

Apoi ne-au dus intr-un satuletz din apropiere sa admiram nu stiu ce padure ... va dati seama ca pe ploaia respectiva, si uzi cum eram toti, numai in padure nu ne mai venea sa mergem. Dar asa scrie in plan, asa trebuie sa facem ... asa ca ne-au scos frumos pe toti din autocar si ne-au spus sa revenim in 2 ore ... am plecat care mai de care mai "incantati" de ideea geniala si ne-am indreptat spre "centrul" satului unde ne-am asezat sa mancam si am intalnit cel mai original meniu din viata mea. Chelnerita a venit sa ne intrebe ce vrem si noi i-am cerut si noi, ca tot omul, sa ne aduca un meniu, ca doar nu eram de-ale locului ... si a venit cu asta ...

Apoi am stat la coada si am mancat ... "chichi" [a se citi: shishi] parca ii zicea ... sper sa nu fi spus acum o mare prostie :D, dar parca asa ii ziceau: un fel de aluat dat printr-o masina ca sa ia forma unui carnat, apoi prajit in ulei si dat prin zahar ... totul arata cam asa si ce-i drept e foarte bun la gust, dar cam greu ...

Dupa asta a urmat vizitarea unei bisericutze foarte foarte mici (cred ca cea mai mica pe care am vazut-o vreodata), decorata in interior de Jean Cocteau ... in curtea bisericutei erau plantate diferite plante medicinale ...

Apoi ne-am intors in Paris si am mers direct acasa sa ne punem la uscat hainele si amintirile, pentru zilele ce urmeaza sa vina ...

So close ...

Nightlife ...

Da Eli Meli ... aici ai tu dreptate, ce as mai putea spune in apararea mea? ... azi e deja poimaine ... si intr-adevar suna ciudat :D dar asa e! Din pacate insa, trebuie sa te dezamagesc pentru ca nu mai am alte basme pentru tine. O fi viata aici roz, dar sá nu crezi ca aici toate visele devin realitate. Cum am scris si in descrierea mea, am plecat si eu in lumea mare sa imi invat visele sa zboare ... dar cand am ajuns aici si am deschis geamantanul, mi-am dat seama ca pe unele le uitasem acasa, altele s-au pierdut pe drum, iar din cele care mi-au mai ramas nu sunt toate capabile sa prinda aripi ... dar nu conteaza, am mai cules altele de pe aici si important e ca la intoarcere sa nu fie mai gol bagajul decat la sosire ... atunci voi putea spune ca nu am pierdut nimic. :)
Mersi mersi de comparatia cu Alba ca Zapada ... insa incep sa intru la banuieli ... nu esti nici pe departe prima care imi spune asa ... any special reason???
Vaai ca nu stiu ce sa va povestesc ... in timpul saptamanii nu prea se intampla mare lucru pe aici si abia de cateva zile s-a mai indreptat vremea, deci ca sa fiu sincera, nu prea am facut mare lucru in ultimele zile. Dar ia sa va povestesc eu despre viata de noapte din Paris ... mda ... de unde sa incep? Organizarea francezilor ... sau si mai bine, punctualitatea lasa foarte mult de dorit. Bine, eu ca romanca nu ma pot plange, ca nici in Romania nu e situatia mult mai buna, dar aici e ceva absolut normal. Daca afli ca la ora 22.00 incepe o petrecere, ai face mai bine sa nu apari inainte de 23.00, daca nu vrei sa fii tu cea care deschide clubul. Pe site-ul de internet scrie intarea gratuita sambata pana la ora 00:00??? ... nu-i nimic, ce scrie pe site nu conteaza! Important e ca ati venit, stati la coada la intrare ... e sambata ... dar nu e valabil ce am scris pe site! Frumos!!! Apoi lumea ... valeu!!! (cum ar spune romanul) Trebuie sa ai grija la fiecare privire pe care o arunci, pentru ca s-ar putea sa trezesti in doi timpi si trei miscari cu un personaj agatat de gatul tau si nu stii cum sa il mai dai jos ... se pare ca nu intelege nici engleza, nici germana si .... nici franceza? Si parca nu iti vine sa apelezi la limbajul semnelor cand vezi pachetele de muschi de pe bratele lui! Atunci te apuci sa te agati de bratul unei prietene si in cel mai rau caz ... mai spui si ca sunteti impreuna ... :))) ha ha, uneori iti vine sa apelezi la cele mai extreme modalitati de scapare. In Paris nu exista: am iesit doar sa dansez si sa ma simt bine ... se presupune ca daca ai iesit in oras, ai iesit la agatat ... si daca te-ai mai si putzuluit un pic, scopul tau in viata e clar ... sau asa pare a fi!
Intrarea in cluburi e destul de scumpa, intre 15-20 €, dar trebuie sa stii exact in ce zile si unde sa mergi, pentru ca mai ales pentru fete, sunt mereu oferte de genul: Ladies Night, sau intrare gratuita pana la o anumita ora, etc. Poze? Nu am ... si va spun si de ce ... alta escrocherie a cluburilor de noapte e garderoba. Si anume ... intri in club si esti directionat imediat spre garderoba, unde nu iti lasi doar haina, ci si poseta, pentru ca daca nu ai fost inspirat sa iti cumperi o poseta de marimea unui portofel, ti se interzice sa o iei cu tine in club. De ce? Nu stiu ... pentru ca si asa te verifica la intrare sa nu aduci bauturi cu tine ... si doar nu il rog pe nenea bodyguard sa imi tina el geanta, ca sa pot dansa. Ma descurc foarte bine si cu ea ... si sincer mi-e mai usor sa dansez cu o poseta pe umar, dacat cu buzunarele umflate de portmoneu, mobil, chei, ruj, etc. Dar no ... cum se spune: When in Paris, do as the Parisians do ... and so I will ... ;)
Bisous :*

P.S. Cu pozele raman datoare :D!

Once upon a dream ...

Revin revin revin ... cu fortze noi si cu o groaza de lucruri de povestit! De-as stii de unde sa incep ... a fost odata ca niciodata sisilein la mine si de atunci inca incerc sa ma odihnesc, no offense sis! :D Desi a stat aproape 2 saptamani, au fost atatea de vazut ... dar cel mai si cel mai important: am fost in DISNEYLAND!!! Vai, deci nu am cuvinte! Dupa ce vazusem atatea desene de la ei, mi-a venit in sfarsit vremea sa joc si eu un rol ... sau cel putin asta ti-e impresia de cum pasesti dincolo de intrarea in parc ... nu mai esti tu, revii la copilarie si la visele de atunci, te asezi la aceeasi coada cu copiii si te uiti urat la pustiul de langa tine, daca se impinge sa ti se bage in fatza, desi e cu 3 capete mai mic si iti dai seama ca il impresionezi cu o singura privire ... vai, ce frumos a mai fost!
Ne-am trezit la 7 dimineata si am plecat pe la 8 si ceva de acasa ca sa ajungem acolo pe la 10 si nu cred ca va vine sa credeti, dar am iesit la 10 seara din parc ... obosite, dar cu gura pana la urechi! :) Nici nu stiu ce sa va povestesc: atractia principala e castelul roz din "Frumoasa din padurea adormita", care e plasat in mijloc si pe care il stiti sigur cu totii, pentru ca apare la inceputul fiecarui film Disney. Sa va explic cum e impartit totul: exista doua parcuri Disneyland Park si Walt Disney Studios Park, in care nu am mai ajuns din pacate ... si de fapt nici pe primul nu l-am vazut in intregime. Deci Disneyland Park e impartit astfel: Frontierland, Adventureland, Discoveryland si Fantasyland si o strada principala, care duce direct la castelul cu pricina. Ce sa mai? Ai ce face acolo cateva zile, fara sa te plictisesti ... ne-am plimbat, am stat la cozi (din pacate stai mai mult la cozi, decat inauntru pe trenuletze), am visat prin castelul printesei, ne-am ratacit prin lumea lui Alice, am zburat peste Londra alaturi de Peter Pan, ne-am atasat de Pinocchio, am muscat din acelasi mar cu Alba ca Zapada, ne-au trecut toti fiorii in casa cu fantome, am strigat, am ras ... am uitat de noi ...
Va las in lumea viselor ... eu ma retrag si va povestesc maine mai departe!
Bisous dragii mei! :*