Du rêve à la réalité ...

M-am trezit ... da, azi chiar am impresia ca m-am trezit dupa o saptamana de somn, o saptamana in care am simtit mai intens ca oricand forta gravitationala si imi venea sa ii cedez la fiecare pas ... dar gata cu ploaia, a iesit soarele si m-am trezit :) me happy now!
Si uite ca au mai trecut aproape doua saptamani ... incarcate, obositoare, dar deosebite in felul lor ... am inceput cu facultatea, am continuat cu o vizita din tara si am terminat din nou cu descoperirea unei mici particele din Paris ... saptamana trecuta i-a venit randul parcului des Buttes-Chaumont, ascuns de blitz-urile valurilor de turisti, ceea ce e cu totul si cu totul deosebit in Paris. Frumos, cochet, romantic ... aduce putin cu lumea basmelor si probabil ca daca ar fi tinut vremea cu mine, ar fi semanat si mai mult cu un taram feeric ... sis, stii de ce imi aduce aminte? De Rivendell ... da, de dragul tau Rivendell ... lasa ca ai sa vii si ai sa vezi! Soon!!! :D
Si din cel mai inalt punct al parcului se vede foarte frumos Sacre-Coeur ...

Asa ... saptamana asta, cursuri ... cursuri ... cursuri ... si in pauzele dintre ele m-am plimbat pe malul Senei ... nimic mai frumos, pe cuvant, sa poti sa mergi in ritmul tau si sa asculti muzica si sa iti lasi gandurile sa zboare cat mai departe ... nu stiu, pe mine ma linisteste!
Aaa si am mai vazut doua locuinte, dar din pacate nici una nu imi surade pentru ca desi sunt chiar in centru, firecare are inconvenientele ei ... asta e, e groaznic cu locuintele in Paris ... asta asa, sa nu ziceti ca zic numai bune :p!

Ieri a fost o zi frumoasa, chiar daca a plouat pe aici ... dar dupa cursuri am fost la masa si apoi la film ... am vazut "Paris", un film ce spune povestea unui tanar care stie ca nu mai are mult de trait si incepe sa vada lucrurile cu alti ochi ... filmul in sine, chiar dragutz, dar scena finala mi-a placut la nebunie: Isi comanda un taxi, care sa il duca la spital, isi ia ramas-bun de la sora lui, coboara cu liftul si cand se urca in taxi, soferul ii spune ca nu stiu ce bulevard e inchis si ca va ocoli ... ocazie cu care el mai face un ultim tur al Parisului si priveste pe geamul taxiului trecatorii si isi spune ca nu stim ce sansa avem sa fim acolo afara, sa respiram si sa traim ... hmm, e nevoie sa vina un muribund sa ne spuna asta? Se pare ca da, ca in rest nu reusim decat sa ne plangem: ca suntem obositi, ca suntem stresati, ca suntem raciti, ca el nu m-a sunat, ca ea nu mi-a spus "te iubesc" ... si ce-i? Tot noi suntem ... si uite asa am iesit cu prietena asta de la film si nu reuseam sa ne mai inchidem gurile ... eram tot un zambet amandoua, chiar daca inainte ne mancaseram nervii cu o traducere pentru facultate... astea sunt maruntisuri!!!
Asa ... am pus o gramada de poze:) ... va las acum ca trebuie sa ma inscriu la niste cursuri din Viena pentru semestrul viitor ... kiss kiss si mai dati cate un semn de viata, ca am impresia ca port monologuri aici si it's not really fun! :*:*

Demitizare?!?!

Hey back home ...

Dupa o saptamana cam grea, week-end-ul a fost cel care a salvat totul ... pe o vreme frumoasa, nu ai cum sa rezisti tentatiei unei plimbari prin Paris ... si uite asa am ajuns printre altele la vestitul club de noapte Moulin Rouge, care sa va spun sincer m-a dezamagit putin, mai ales dupa ce vazusem filmul cu Nicole Kidman si cu Ewan McGregor. Dar na, asa se intampla de obicei cand ai asteptari prea mari ... oricum, Sacre Coeur e minunat si privelistea asupra orasului merita efortul urcarii ... ca de obicei va voi posta cateva poze, dar incercati sa vedeti dincolo de ele, pentru ca nu reflecta prea bine realitatea ...
Asa, apoi am vazut un film frantuzesc, care sincer nu pot sa spun ca a intrat in topul preferintelor mele, dar e ok sa vezi din cand in cand si cate o comedie mai usoara ... :)! Apoi noaptea s-a cam prelungit acasa la o colega la un film si la o poveste fara sfarsit ... dupa care duminica am vazut alt film, P.S. I love you ... trist, dar nu stiu, nu m-a impresionat in mod deosebit ... am devenit insensibila??? Nici o sansa ... cred ca e hollywood-ul de vina, care repeta deja prea mult aceeasi poveste sub infatisari diferite!

Vedeti? Sunt inca cu gura pana la urechi ... deci I haven't changed, decat poate in bine!

Gata ... nu mai am nimic de zis ... noapte buna si maine back to the big city la ore ... ;)
Kiss kiss!

P.S. La multi ani, Dorin!!! Und mach heute die Stadt unsicher! ;)

Would you be my ...... ?

Dragii mei,

Am revenit cu vesti dupa o pauza lunga pentru care nu am nici o justificare si nici nu o sa incerc sa gasesc vreuna. Eli, poate ai dreptate … poate ar trebui sa incerc sa scriu mai des si mai scurt, dar sunt zile in care nu pot sa imi adun gandurile … sunt acolo, ma insotesc si ma framanta, dar nu as putea sa le exprim in cuvinte … si oricum, cred ca v-as plictisi daca v-as scrie zilnic. Mai ales acum, vineri seara, privind in urma la ceea ce am facut saptamana asta, cred ca as putea rezuma totul in cateva cuvinte, ceea ce e de-a dreptul trist : am inceput cursurile, am avut aproape in fiecare zi ore de dimineata pana seara si sincer, incepe sa capete o alta nuanta viata roz de aici … cu siguranta e doar din cauza oboselii.
Cum v-ati petrecut dragii mei ziua indragostitilor ? Mie mi s-a pus intrebarea ‘Would you be my ...’ dar din pacate nu s-a terminat asa cum ar fi trebuit sa se termine ‘… my Valentine?’, ci asa ‘… my babysitter?’ Si cum as fi putut zice nu, cand si asa nu aveam alte planuri? Mda … stiu … ce poate fi mai frumos decat sa iti petreci ziua indragostitilor in orasul iubirii ? Sau mai degraba ce poate fi mai trist decat sa petreci singur(a) ziua indragostitilor in orasul iubirii ? Prea multe clisee in propozitia anterioara ? Ei bine … eu una cred ca viata e o serie de clisee si tocmai astea o fac worth living. Se spune ca sa incerci sa savurezi fiecare zi … e greu, o stim cu totii … dar zilele astea, fie ele menite doar sa goleasca buzunarele indragostitilor, au farmecul lor … iar cei ce le neaga, sau incearca sa le uite sub pretextul ca ar fi mult prea ocupati pentru prostioare de genul asta, nu trebuie condamnati … s-au condamnat deja singuri la singuratate.

Va mai arat cateva poze … dar pe langa faptul ca nu mai am poze foarte recente, nu stiu … am impresia ca ele nu ilustreaza cu adevarat viata de aici, sunt doar o copie palida a sentimentelor pe care ti le insufla o plimbare prin minunatul Paris. Am auzit inainte sa vin ca exista doua variante : ori iubesti Parisul, ori iti displace … nu exista cale de mijloc … totul sau nimic. Imi place ideea … ce usor ar fi daca ar fi totul asa in viata … eu una, stiu ca il iubesc. Puneti-ma sa va dau cateva motive si nu stiu daca le-as alege pe cele bune. Stiu doar ca ma simt altfel de cand sunt aici, sunt alta si nu ma recunosc nici eu, nici persoanele apropiate mie … dar mi-e bine si asta conteaza. Sa aiba oare de-a face cu faptul ca sunt pentru prima data singura singurica in lume ? Nu stiu, sincer … poate e cu totul altceva … nu stiu nici eu ce sa mai cred, uneori e real, alteori pare totul bazat pe o iluzie … probabil ca nu mai intelegeti nimic, dar daca va consoleaza cu ceva gandul, sa stiti ca nici eu nu inteleg … oricum fie ea si iluzie, imi amintesc ca am citit undeva un citat de Octavian Paler in care spunea : " O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură." ... frumos, nu? Deci visati, dragii mei ... visati cu ochii deschisi astfel nu aveti de ce sa va fie teama ca v-ati putea trezi si totul s-ar sfarsi ... des bisous!!! :*:*:*
A voastra, putin cam ganditoare azi, Flavia
P.S. No pictures of me today ... not really in the mood ... si daca sunt prea mici pozele, dati click pe ele! ;)

La fabrique des sentiments ...

Dragii mei,

Here I go again on my own ... am revenit cu un buchetel de vesti, dar e micutz rau ca nu am facut mare lucru in ultimul timp. E ciudat, pentru ca nu stau locului deloc, dar cum v-am mai spus timpul zboara pe aici ... nu merge si nu fuge ... zboara!!! Parisul nu mi-a mai dezvaluit cine stie ce mistere in ultimul timp, se pare ca mi le da cu tzaraita, ca nu cumva sa ma plictisesc, sau poate ca ar trebui sa insist eu mai mult ... eh, las timpul sa ma surprinda!

Asa ... incep cu ziua de azi si apoi o sa ma intorc la cea de ieri ... so, primele contacte mai serioase cu Sorbona: m-am trezit azi mai devreme ca oricand, mai devreme chiar decat desteptatorul meu si am pornit plina de incredere (in ultimul timp nu ma prea recunosc, sincer ... trebuie sa fie o incredere naiva, inconstienta, care ma trezeste in fiecare dimineata bine-dispusa, pentru ca alta explicatie nu am) sa imi rezolv problemele birocratice pe la facultate. Prima problema a fost chiar la intrarea in Sorbona, deoarece fara carnet de student nu ai dreptul sa intri ... si eu cum abia atunci mergeam sa il iau am fost oprita din elanul meu cu un: "Mademoiselle! Mademoiselle!" si mi-am afisat zambetul inocent si indelung exersat pe buze si le-am explicat ca sunt studenta Erasmus si ca tocmai merg sa imi iau actele necesare pentru carnet ... am cunoscut deja doua studente, una din Germania si alta din Suedia ... bine, ca sa fiu sincera e atat de usor sa recunosti un student Erasmus dupa privirea pierduta cu care se uita in stanga si in dreapta orientandu-se dupa indicatoare si ezitand la fiecare pas ... mda, daca m-as vedea si pe mine probabil ca si eu arat la fel ... dar macar asa ne recunoastem si ne ajutam. Dupa cateva ore de cautari si de plimbare intre Sorbonne si Centre Malesherbes am terminat si cu birocratia si de luni incepe distractia ... :)

Asa ... si ieri a fost o zi de cosmar pentru mine, pentru ca am umblat din magazin in magazin la shopping cu o cunostinta si nu ca as avea eu ceva impotriva shopping-ului, care e la urma urmei singurul sport practicat de mine, dar ieri am inteles pentru prima data de ce nu vin barbatii cu noi la cumparaturi ... dragele mele, sa stiti ca suntem groaznice cand intram in fiecare magazin si ne uitam la fiecare accesoriu, asteptam un sfert de ora la coada la cabina si inca o jumatate inauntru, ca apoi sa zicem: oricum vroiam doar sa vad cum imi vine, pentru ca si asa nu as da atat de mult pe o bluza ... vai, dar nu stiu dragii mei, cum de nu ne scoateti de par afara din magazin si ne incuiati in casa ... eu am reusit sa rezist atat acestei porniri, cat si maniei mele pentru haine si parfumuri ... sunt mandra de mine, sa vedem cat ma tine :p

Ca sa nu uit ... titlul blogului nu e de la mine, e un afis pentru un film care tocmai a aparut in cinematografe. Nu l-am vazut, dar titlul mi se pare ca se potriveste de minune cu orasul asta in care sentimentele infloresc intr-o veselie ... si unde poti trece de la o stare la alta intr-o fractiune de secunda ... mda, sau oi fi eu instabila ... hmm, as prefera sa cred ca nu! :)

Scuzati pauza ... nu ca voi ati stii ca tocmai am fost plecata, dar va spun eu ... am fost sa inchid poarta dupa gazda mea, care tocmai a plecat la prietenul ei ... deci am ramas singura acasa pentru un week-end, doar eu si soriceii, inexistenti sper ... eh, mi-am aprins toate luminile, ascult muzica si deocamdata e ok ... :D Mai tarziu il invit pe mos Ene la un ceai si totul va fi bine, asa-i Flavia? Asa-i ...! :))) E clar, sunt pe drumul cel bun!

Gata, noapte buna ... sa visati frumos! Bisous, moi! :*

First impressions

Dragii mei,

Imi cer scuze de intarziere, dar uite ca pana la urma tot ma tin eu de promisiune si am sa impart cu voi primele impresii din "orasul iubirii".
Nici nu stiu de unde sa incep ... cred ca cel mai bine ar fi de la plecarea din Viena ... dupa o saptamana de sesiune si nopti nedormite, in data de 3 februarie la ore 3:00 a.m. mi-a sunat desteptatorul, ceea ce insemna ca aventura mea avea sa inceapa. Am ajuns ok la aeroport unde am fost chiar la limita cu kilogramele permise si dupa 2 ore, adica la 8:40 am ajuns in aeroportul Orly Sud. Dupa mici aventuri m-am intalnit si cu cei doi sibieni care urmau sa ma astepte si pa la amiaza am ajuns in oras ... pentru un prim tur si un buchet de impresii. Mda ... ce sa zic? Pe cat imi era mie de teama ca o sa ajung in aeroport si nu o sa stiu incotro sa o iau, pe atat de bincuvantata am fost cu atatia ingeri pazitori, care sa ma sfatuiasca.
Prima zi in Paris nu a fost chiar asa cum ma asteptam, cu siguranta si din cauza oboselii; dar probabil si din cauza asteptarilor. Stiam ca e un oras mare si cu o populatie pestrita, ei bine, asta e putin spus ... oricum azi am fost iar la o tura si cu toate ca m-au batut vantul si ploaia, imi venea sa zambesc asa din senin, desi eram doar eu cu muzica mea.
Si bineinteles ca in orasul iubirii nu pot lipsi indragostitii ... nu stiu, ori imi sar mie in ochi, ori sunt intr-adevar mai multi decat in rest ... oricum e frumos sa ii vezi cum se plimba imbratisati si radiaza de fericire ... frumos, ce sa mai?


Eu ... la plimbare cu muzica mea ... ea ma delecteaza, ea ma intristeaza, ea ma trimite cu gandul mai mult sau mai putin departe si face larma orasului mai suportabila si eu o rasplatesc aratandu-i Parisul ...
Eh ... chiar nu am de ce sa ma plang ... doar ca timpul pare sa zboare pe aici ... sa fie oare de vina distantele lungi cu mijloacele de transport in comun sau aglomeratia si rapiditatea cu care se misca totul pe aici ... sincer nu stiu ... cert e ca zboara and I'm trying to make the best out of it.
Azi am coborat in apropiere de Louvre si am mers pe jos pana la turnul Eiffel dupa care nu am mai putut ... cred ca mergeam la un moment dat cu 0,01 km/h pana cand am ajuns la statia de metrou Ecole Militaire si m-am intors acasa. Mi-e ciuda ca nu am vazut mai multe, dar mai sunt zile ... si poate chiar mai frumoase decat azi!
Aaaa .... da, cum era sa uit? Tz tz tz ... azi am primit unul din cele mai frumoase complimente ever ... de la un copil de aproape 9 ani, care si-a luat inima in dinti sa imi spuna ca sunt frumoasa, apoi mi-a atins gulerul puloverului si mi-a zis ca miros bine dupa care si-a ascuns capul intr-o revista! Va dati seama ca imi venea si sa rad si sa-l pup ... oricum, m-am abtinut de la ambele si i-am multumit incercand sa raman cat de cat serioasa ... :) mda, ce n-am da sa fim si noi la fel de sinceri ca si copiii? Eu una ... tanjesc dupa asta ...
Cam atat pentru azi dragii mei ... sper sa va fi ilustrat cat de cat bine primele mele impresii de pe aici ... e greu de descris ceea ce vezi si cu atat mai greu ceea ce simti ... dar faptul ca nu mi-e dor de casa (sa ma scuze cei d acasa) cred ca e cel mai bun semn ca mi-e bine aici ... mi-e bine si nu regret nici o clipa decizia mea!
Va pup pe toti si promit sa revin cu noutati ... A bientot!



P.S. Si o poza cu mine asa la final ... sa nu ma uitati! :)