Dulce melancolie ...

"Melancolia este fericirea de a fi trist ..." (O.P.)

Ai simtit vreodata lipsa unei persoane stand inca alaturi de ea? Stii ca e acolo langa tine, o vezi si o simti ... si totusi nu poti scapa de acel sentiment apasator de goliciune, care stii ca te va cuprinde in momentul plecarii. Cum poti simti in acelasi timp atat prezenta, cat si lipsa cuiva? Stai langa Ea si te simti fericit, ca in momentul imediat urmator sa te incerce o tristete de nedescris si o singuratate, care nu isi are nici o justificare! Ah ... daca urasc ceva pe lumea asta, urasc despartirile!!! Momentul acela in care stai in gara, in aeroport, in autogara sau pur si simplu in fata unei usi ... acel moment, care se intinde la nesfarsit cand ai vrea sa lasi totul cat mai repede in urma, respectiv care trece cu viteza luminii cand ai impresia ca in momentul in vei face primul pas sa pleci ti se va sfasia inima.

Da ... urasc plecarile ... si acel moment vesnic nepotrivit ... dar daca nu am pleca, nu am avea unde ajunge si nici unde ne intoarce ... macar atata consolare!

Mi-e dor ... mi-e dor de Paris! Stiu ... cum sa imi fie dor de Paris cat sunt inca aici si stiu ca voi mai sta inca trei luni si cateva zile? Mi se spune mereu: lasa ca te poti intoarce cand vrei tu ... si sigur o vei face! Da, imi inchipui ... dar nu va mai fi niciodata la fel! "Tot ceea ce pierdem pierdem pentru totdeauna ... si ceea ce nu traim la timp nu mai traim niciodata ..." (O.P.) Nu e vorba doar de orasul in sine, care va fi la fel si peste cativa ani ... cu mici schimbari insesizabile ... e vorba de toate detaliile puse cap la cap: studentia, varsta, primavara, prietenii etc. etc. in sensul asta, pot sa ma intorc oricand, dar stiu sigur ca niciodata nu va mai fi la fel. Eu voi fi alta, voi vedea totul cu alti ochi si nu voi mai avea mare lucru de descoperit ... doar de redescoperit ... iar fiecare loc va fi incarcat de amintiri, imagini ale unor vremuri apuse ... vremuri frumoase ... dar vremuri ireversibile!

Se spune ca fericirea nu stii niciodata cand o ai, poti doar sa ti-o amintesti ... Asa sa fie oare?

Friends, snow and chocolate ...

"Adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, imdraznind fara masura, iubind fara masura ..." (O.Paler)

Dragii mei ... m-am mutat! Din nou ... stiu ... cred ca e un mic blestem al vietii mele, sa fiu mereu pe drumuri! Abia ce m-am mutat in Austria, apoi am plecat spre Paris unde am schimbat deja doua locuinte, dar sa speram ca aici se va opri! O sa va arat poze cu camera mea, dar deocamdata am musafiri si e cam mare densitatea aici pe m2 :P! Exact acum o saptamana am schimbat locuinta si cum trebuia sarbatorita o asemenea schimbare am si iesit la o petrecere pe un vaporas pe Sena ... mhm ... un vis, sa te plimbi cu vaporasul noaptea, sa asculti o muzica pe care nu poti sta locului iar cand iesi sa te racoresti sa vezi orasul luminilor in fata ochilor!
Dar sa stiti ca atunci cand am plecat noi de la petrecere luminile de la turnul Eiffel erau stinse si arata totul asa pustiu ... se pare ca pana si in orasul luminilor vine o clipa unde se sting luminile si doar stelele mai raman de nadejde!
Marti a venit sis la mine cu o foamete mare de cultura si nu numai ...:P m-a amuzat tare lista ei de prioritati in Paris: Vreau sa vad Louvre, Sacre Coeur, Moulin Rouge etc etc si Pizza Hut! :))) Deocamdata am fost doar la Louvre pentru ca am fost plecate doua zile in sudul Frantei si in Elvetia, la Thonon les Bains si in Geneva ... nu am cuvinte sa va spun ce frumoasa e Geneva ... si curata ... si ce frumos se vad muntii cu zapada ... si ce ciocolata buna se gaseste acolo la tot pasul ... mhm ... un oras unde nu m-as supara sa locuiesc vreodata pentru ca acolo gasesti cele mai importante lucruri: timp (cunoscutele ceasuri elvetiene), bani (siguranta bancilor elvetiene e renumita in toata lumea) si ciocolata ... o tara perfecta, nu? :P dar sa nu incep sa visez, ca nu e momentul ... abia ce m-am trezit! :P
Dupa cum va spuneam, ieri am fost la Louvre ... ce sa mai? Frumos, imens ... expozitii pentru gusturile fiecaruia ... dar obositor ... obositor atat din cauza intinderii pe mii si mii de metri patrati pe diferite etaje, cat si din cauza ca sunt atat de multi oameni care se deplaseaza in toate directiile posibile! Am auzit ca daca ai sta 5 secunde in fata fiecarei opere de arta din muzeu, ti-ar trebui 5 luni zi si noapte sa il vezi in intregime ...
Va las acum ca ma asteapta o zi lunga ... va pup si va imbratisez din frumosul Paris! :*

Viata unui om este o gura de aer ...

Inainte de toate ... dati drumul la boxe sa va delectez urechile cu o melodie absolut superba ... :)

"Viata unui om este o gura de aer "... spunea Octavian Paler ... poate ca nu toti sunt de acord cu mine, dar mie imi place Paler la nebunie ... e incredibil cum reuseste sa exprime in cuvinte ceea ce cu totii simtim de fapt, dar suntem neputinciosi sa ne exprimam! Asa ca de acum, va voi delecta fie ca vreti, fie ca nu, de fiecare data cu cateva cuvinte ale lui!
Pentru azi am ales "Viata unui om este o gura de aer ..." pentru ca vacantza mea de primavara nu a fost chiar atat de insorita cum mi-as fi dorit, nici la propriu si nici la figurat! Vremea nu a tinut deloc cu mine, sa vedem maine, de baba mea ... si pe deasupra, miercuri am avut un accident de masina pe autostrada! Eram cu o prietena cu masina pe drumul catre Paris si a intrat un tir in noi ... ideea e ca am scapat ca printr-o minune fara nici o zgarietura, pe cand masina e praf si pulbere si nu cred ca mai poate fi reparata! Da ... se pare ca ingerii nostri pazitori au fost mai puternici, decat mi-as fi putut imagina vreodata! Pe moment nu stiu, nici nu eram socata ... am vorbit cu soferul camionului, care nu vorbea decat germana, ne-am intors acasa ... si cand am ajuns in camera ... m-am blocat! Abia atunci cred ca am inceput sa realizez ce s-a intamplat ... am stat toata ziua in pat si nu mi-a mai trebuit nimic ... dar a trecut si asta! Am tot incercat sa imi amintesc ce am gandit in momentul accidentului ... dar nu reusesc nicicum ... ea se gandea la copiii si la prietenul ei ... eu, am impresia ca nu m-am gandit la nimik! Probabil stiam ca nu o sa mor ... sau poate m-am gandit si nu imi mai amintesc ... nu mai stiu, sincer! Dupa accident m-am gandit la multe ... dar asta cred ca e inevitabil!
Si ca sa fie totul facut ca la carte, la scurt timp dupa accident am fost in cimitirul Pere Lachaise ... stiu, putin cam sumbru si cam macabru, dar atata timp cat nu mergi singur, e ok! Voi incerca sa fac mai jos un slide show pentru ca sunt prea multe imagini, pe care vreau sa vi le arat ... Am vazut mormantul lui Oscar Wilde (care e plin de urme de buze rujate ... de ce, nu stiu nici eu, sincer ... si tre sa fii putin sarit de pe fix sa faci asa ceva, mai ales ca nu a fost un star de genul Jim Morrison ... dar ma rog ... gusturile nu se discuta), Marcel Proust, Frederic Chopin, Jim Morrison (al carui mormant m-a dezamagit ... e atat de mic si de bine ascuns ... nu iti spune mai nimik ... dar pentru aia e inconjurat de un gard si e pazit de gardieni ... ma rog ... no comment), Victor Noir (despre care se spune ca ajuta femeile care nu pot avea copii ... trebuie doar sa mergi si sa te asezi pe mormantul lui ... mda ... no comment si aici), Edith Piaf etc etc. Ca sa fiu sincera, cel mai mult mi-au placut aleile intortocheate si poezioarele scrise pe morminte. Chiar ma gandeam, pe morminte nu gasesti niciodata cuvinte de ura sau de dispret ... sunt tot timpul declaratii de iubire, de la copii catre parinti sau si mai trist, de la parinti catre copii, de la Ea catre El si invers ... sau pur si simplu cateva cuvinte general valabile, cum gasesti langa mormantul lui Edith Piaf: "Dieu reunit ceux qui s'aiment!" (Dumnezeu ii reuneste pe cei ce se iubesc!) sau "Que devient le reve quand le reve est fini?" (Ce se alege dintr-un vis, cand visul se termina?) Cate amintiri si cate sentimente se ingroapa in cimitire ...

"Port in mine, fara sa stiu, un adevarat cimitir in care se afla tot ceea ce am uitat ca am vazut, ca am auzit, ca am fost!" (O. Paler) dar cum tot el spunea : Pamantul e singurul loc unde se poate crea Paradisul ... asa ca sa ne bucuram ca suntem inca aici si sa ne straduim sa ne cream propriul nostru Paradis ... asa cum si-l doreste fiecare!
Sa visati frumos, dragii mei! Va imbratisez cu drag de departe ...
A voastra,
Flavia

Cine moare???

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

A venit vacantza ...

Cum cantam cand eram mici? ... "A venit vacantza cu trenul din Franta ..." nu-i asa? Ei bine, acum a venit vacantza chiar aici, in Franta ... cu ce ocazie, nu stiu, cert e insa ca saptamana asta am vacantza si e ataaaat de bine ... m-am plimbat prin Paris, am facut poze, am facut prajituri ;)) haha, funny, I know, dar imi era dor sa gatesc si sa vad ca cineva se bucura ... si credeti-ma ca nimeni nu se poate bucura mai frumos decat copiii! Cata rabdare au cand stau langa tine si iti urmaresc fiecare miscare, incercand si ei sa ajute cum pot, dar incurcandu-te mai mult ... bineinteles, nu e nevoie sa le taiem aripile criticandu-i, ci le multumim si le aratam cum trebuie facut sau ne prefacem ca ar fi mai util daca ne-ar ajuta la altceva, care e de fapt mult mai greu decat ceea ce vroiau ei sa faca! :) Ah mami, probabil cat ne-ai mai mintit si tu in privinta asta si ce importante ne mai credeam, facand lucruri pe care tu "nu le puteai face" sau iti era foarte greu sa le faci fara ajutorul nostru! :*

Ieri am fost in Paris, la plimbare cu Adelaide si cu baiatul cel mic (in poza din dreapta) si am trecut si pe la viitoarea mea locuinta sa mai rezolv ceva amanunte birocratice. Apoi ne-am asezat intr-o cafenea, am povestit de parca nu ne-am vedea in fiecare zi, am fost la cumparaturi, dupa care ne-am intors terminati acasa! Ahh, de-ar tine si vremea cu noi, bine ar mai fi! Eu inteleg ca sunt babele - sa nu uitati sa va alegeti una - dar totusi, asa vreme schimbatoare mai rar: te trezesti dimineata si ploua cu galeata, la ora 12 e un soare orbitor, dupa care la ora doua ploua iar ... deci imi pot imagina cum imi va merge anul asta :p hehe, ba nu, ca baba mea e pe 9 ... sa vedem ce surprize imi rezerva! ;)
V-as povesti mai multe, dar nu mai am ce ... se intampla multe pe aici, unele s-ar putea sa va intereseze si pe alea vi le povestesc, altele nu cred ca va intereseaza iar in a treia categorie intra lucrurile pe care nu le inteleg ... si nici nu cred ca ma mai obosesc sa le dau de cap ... c'est la vie ... nu putem sa avem, sa stim si sa intelegem totul, altfel unde ar mai fi misterul, pai nu? :p
Aaaa, ba da, inca ceva ... mi-am amintit ca acum cateva zile, in timp ce ma plimbam, am descoperit cel mai frumos loc de pe lume ... eh, exagerez, va dati seama, dar am descoperit un loc atat de simplu si poate tocmai de asta si atat de frumos si romantic ... va pun o poza mai jos ... e insulitza aia pe care o vedeti, adica e vorba de capatul ei ... nu stiu de ce, desi e in centrul Parisului, parca e atat de linistita si de retrasa ... imi place pur si simplu, nu am nevoie de motive si de explicatii, ca vad ca nu dau nicicum de cele potrivite! :)


Va pup, dragii mei ...

P.S. Au inceput sa infloreasca pomii ... me happy now ca vine cea mai frumoasa perioada a anului! Enjoy it ... I'm giving my best! muaahhh :*