First impressions

Dragii mei,

Imi cer scuze de intarziere, dar uite ca pana la urma tot ma tin eu de promisiune si am sa impart cu voi primele impresii din "orasul iubirii".
Nici nu stiu de unde sa incep ... cred ca cel mai bine ar fi de la plecarea din Viena ... dupa o saptamana de sesiune si nopti nedormite, in data de 3 februarie la ore 3:00 a.m. mi-a sunat desteptatorul, ceea ce insemna ca aventura mea avea sa inceapa. Am ajuns ok la aeroport unde am fost chiar la limita cu kilogramele permise si dupa 2 ore, adica la 8:40 am ajuns in aeroportul Orly Sud. Dupa mici aventuri m-am intalnit si cu cei doi sibieni care urmau sa ma astepte si pa la amiaza am ajuns in oras ... pentru un prim tur si un buchet de impresii. Mda ... ce sa zic? Pe cat imi era mie de teama ca o sa ajung in aeroport si nu o sa stiu incotro sa o iau, pe atat de bincuvantata am fost cu atatia ingeri pazitori, care sa ma sfatuiasca.
Prima zi in Paris nu a fost chiar asa cum ma asteptam, cu siguranta si din cauza oboselii; dar probabil si din cauza asteptarilor. Stiam ca e un oras mare si cu o populatie pestrita, ei bine, asta e putin spus ... oricum azi am fost iar la o tura si cu toate ca m-au batut vantul si ploaia, imi venea sa zambesc asa din senin, desi eram doar eu cu muzica mea.
Si bineinteles ca in orasul iubirii nu pot lipsi indragostitii ... nu stiu, ori imi sar mie in ochi, ori sunt intr-adevar mai multi decat in rest ... oricum e frumos sa ii vezi cum se plimba imbratisati si radiaza de fericire ... frumos, ce sa mai?


Eu ... la plimbare cu muzica mea ... ea ma delecteaza, ea ma intristeaza, ea ma trimite cu gandul mai mult sau mai putin departe si face larma orasului mai suportabila si eu o rasplatesc aratandu-i Parisul ...
Eh ... chiar nu am de ce sa ma plang ... doar ca timpul pare sa zboare pe aici ... sa fie oare de vina distantele lungi cu mijloacele de transport in comun sau aglomeratia si rapiditatea cu care se misca totul pe aici ... sincer nu stiu ... cert e ca zboara and I'm trying to make the best out of it.
Azi am coborat in apropiere de Louvre si am mers pe jos pana la turnul Eiffel dupa care nu am mai putut ... cred ca mergeam la un moment dat cu 0,01 km/h pana cand am ajuns la statia de metrou Ecole Militaire si m-am intors acasa. Mi-e ciuda ca nu am vazut mai multe, dar mai sunt zile ... si poate chiar mai frumoase decat azi!
Aaaa .... da, cum era sa uit? Tz tz tz ... azi am primit unul din cele mai frumoase complimente ever ... de la un copil de aproape 9 ani, care si-a luat inima in dinti sa imi spuna ca sunt frumoasa, apoi mi-a atins gulerul puloverului si mi-a zis ca miros bine dupa care si-a ascuns capul intr-o revista! Va dati seama ca imi venea si sa rad si sa-l pup ... oricum, m-am abtinut de la ambele si i-am multumit incercand sa raman cat de cat serioasa ... :) mda, ce n-am da sa fim si noi la fel de sinceri ca si copiii? Eu una ... tanjesc dupa asta ...
Cam atat pentru azi dragii mei ... sper sa va fi ilustrat cat de cat bine primele mele impresii de pe aici ... e greu de descris ceea ce vezi si cu atat mai greu ceea ce simti ... dar faptul ca nu mi-e dor de casa (sa ma scuze cei d acasa) cred ca e cel mai bun semn ca mi-e bine aici ... mi-e bine si nu regret nici o clipa decizia mea!
Va pup pe toti si promit sa revin cu noutati ... A bientot!



P.S. Si o poza cu mine asa la final ... sa nu ma uitati! :)