vendredi 29 février 2008

Du rêve à la réalité ...


M-am trezit ... da, azi chiar am impresia ca m-am trezit dupa o saptamana de somn, o saptamana in care am simtit mai intens ca oricand forta gravitationala si imi venea sa ii cedez la fiecare pas ... dar gata cu ploaia, a iesit soarele si m-am trezit :) me happy now!
Si uite ca au mai trecut aproape doua saptamani ... incarcate, obositoare, dar deosebite in felul lor ... am inceput cu facultatea, am continuat cu o vizita din tara si am terminat din nou cu descoperirea unei mici particele din Paris ... saptamana trecuta i-a venit randul parcului des Buttes-Chaumont, ascuns de blitz-urile valurilor de turisti, ceea ce e cu totul si cu totul deosebit in Paris. Frumos, cochet, romantic ... aduce putin cu lumea basmelor si probabil ca daca ar fi tinut vremea cu mine, ar fi semanat si mai mult cu un taram feeric ... sis, stii de ce imi aduce aminte? De Rivendell ... da, de dragul tau Rivendell ... lasa ca ai sa vii si ai sa vezi! Soon!!! :D
Si din cel mai inalt punct al parcului se vede foarte frumos Sacre-Coeur ...

Asa ... saptamana asta, cursuri ... cursuri ... cursuri ... si in pauzele dintre ele m-am plimbat pe malul Senei ... nimic mai frumos, pe cuvant, sa poti sa mergi in ritmul tau si sa asculti muzica si sa iti lasi gandurile sa zboare cat mai departe ... nu stiu, pe mine ma linisteste!
Aaa si am mai vazut doua locuinte, dar din pacate nici una nu imi surade pentru ca desi sunt chiar in centru, firecare are inconvenientele ei ... asta e, e groaznic cu locuintele in Paris ... asta asa, sa nu ziceti ca zic numai bune :p!

Ieri a fost o zi frumoasa, chiar daca a plouat pe aici ... dar dupa cursuri am fost la masa si apoi la film ... am vazut "Paris", un film ce spune povestea unui tanar care stie ca nu mai are mult de trait si incepe sa vada lucrurile cu alti ochi ... filmul in sine, chiar dragutz, dar scena finala mi-a placut la nebunie: Isi comanda un taxi, care sa il duca la spital, isi ia ramas-bun de la sora lui, coboara cu liftul si cand se urca in taxi, soferul ii spune ca nu stiu ce bulevard e inchis si ca va ocoli ... ocazie cu care el mai face un ultim tur al Parisului si priveste pe geamul taxiului trecatorii si isi spune ca nu stim ce sansa avem sa fim acolo afara, sa respiram si sa traim ... hmm, e nevoie sa vina un muribund sa ne spuna asta? Se pare ca da, ca in rest nu reusim decat sa ne plangem: ca suntem obositi, ca suntem stresati, ca suntem raciti, ca el nu m-a sunat, ca ea nu mi-a spus "te iubesc" ... si ce-i? Tot noi suntem ... si uite asa am iesit cu prietena asta de la film si nu reuseam sa ne mai inchidem gurile ... eram tot un zambet amandoua, chiar daca inainte ne mancaseram nervii cu o traducere pentru facultate... astea sunt maruntisuri!!!
Asa ... am pus o gramada de poze:) ... va las acum ca trebuie sa ma inscriu la niste cursuri din Viena pentru semestrul viitor ... kiss kiss si mai dati cate un semn de viata, ca am impresia ca port monologuri aici si it's not really fun! :*:*

1 commentaire:

Anonyme a dit…

Scrii foarte frumos si nu porti un monolog. Inca nu esti in parlament! Asteptam, insa, cu totii, sa ne povestesti si prin viu grai una alta! Pupici de pe malurile Cibinului catre malurile Senei