Would you be my ...... ?

Dragii mei,

Am revenit cu vesti dupa o pauza lunga pentru care nu am nici o justificare si nici nu o sa incerc sa gasesc vreuna. Eli, poate ai dreptate … poate ar trebui sa incerc sa scriu mai des si mai scurt, dar sunt zile in care nu pot sa imi adun gandurile … sunt acolo, ma insotesc si ma framanta, dar nu as putea sa le exprim in cuvinte … si oricum, cred ca v-as plictisi daca v-as scrie zilnic. Mai ales acum, vineri seara, privind in urma la ceea ce am facut saptamana asta, cred ca as putea rezuma totul in cateva cuvinte, ceea ce e de-a dreptul trist : am inceput cursurile, am avut aproape in fiecare zi ore de dimineata pana seara si sincer, incepe sa capete o alta nuanta viata roz de aici … cu siguranta e doar din cauza oboselii.
Cum v-ati petrecut dragii mei ziua indragostitilor ? Mie mi s-a pus intrebarea ‘Would you be my ...’ dar din pacate nu s-a terminat asa cum ar fi trebuit sa se termine ‘… my Valentine?’, ci asa ‘… my babysitter?’ Si cum as fi putut zice nu, cand si asa nu aveam alte planuri? Mda … stiu … ce poate fi mai frumos decat sa iti petreci ziua indragostitilor in orasul iubirii ? Sau mai degraba ce poate fi mai trist decat sa petreci singur(a) ziua indragostitilor in orasul iubirii ? Prea multe clisee in propozitia anterioara ? Ei bine … eu una cred ca viata e o serie de clisee si tocmai astea o fac worth living. Se spune ca sa incerci sa savurezi fiecare zi … e greu, o stim cu totii … dar zilele astea, fie ele menite doar sa goleasca buzunarele indragostitilor, au farmecul lor … iar cei ce le neaga, sau incearca sa le uite sub pretextul ca ar fi mult prea ocupati pentru prostioare de genul asta, nu trebuie condamnati … s-au condamnat deja singuri la singuratate.

Va mai arat cateva poze … dar pe langa faptul ca nu mai am poze foarte recente, nu stiu … am impresia ca ele nu ilustreaza cu adevarat viata de aici, sunt doar o copie palida a sentimentelor pe care ti le insufla o plimbare prin minunatul Paris. Am auzit inainte sa vin ca exista doua variante : ori iubesti Parisul, ori iti displace … nu exista cale de mijloc … totul sau nimic. Imi place ideea … ce usor ar fi daca ar fi totul asa in viata … eu una, stiu ca il iubesc. Puneti-ma sa va dau cateva motive si nu stiu daca le-as alege pe cele bune. Stiu doar ca ma simt altfel de cand sunt aici, sunt alta si nu ma recunosc nici eu, nici persoanele apropiate mie … dar mi-e bine si asta conteaza. Sa aiba oare de-a face cu faptul ca sunt pentru prima data singura singurica in lume ? Nu stiu, sincer … poate e cu totul altceva … nu stiu nici eu ce sa mai cred, uneori e real, alteori pare totul bazat pe o iluzie … probabil ca nu mai intelegeti nimic, dar daca va consoleaza cu ceva gandul, sa stiti ca nici eu nu inteleg … oricum fie ea si iluzie, imi amintesc ca am citit undeva un citat de Octavian Paler in care spunea : " O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură." ... frumos, nu? Deci visati, dragii mei ... visati cu ochii deschisi astfel nu aveti de ce sa va fie teama ca v-ati putea trezi si totul s-ar sfarsi ... des bisous!!! :*:*:*
A voastra, putin cam ganditoare azi, Flavia
P.S. No pictures of me today ... not really in the mood ... si daca sunt prea mici pozele, dati click pe ele! ;)