Viata unui om este o gura de aer ...

Inainte de toate ... dati drumul la boxe sa va delectez urechile cu o melodie absolut superba ... :)

"Viata unui om este o gura de aer "... spunea Octavian Paler ... poate ca nu toti sunt de acord cu mine, dar mie imi place Paler la nebunie ... e incredibil cum reuseste sa exprime in cuvinte ceea ce cu totii simtim de fapt, dar suntem neputinciosi sa ne exprimam! Asa ca de acum, va voi delecta fie ca vreti, fie ca nu, de fiecare data cu cateva cuvinte ale lui!
Pentru azi am ales "Viata unui om este o gura de aer ..." pentru ca vacantza mea de primavara nu a fost chiar atat de insorita cum mi-as fi dorit, nici la propriu si nici la figurat! Vremea nu a tinut deloc cu mine, sa vedem maine, de baba mea ... si pe deasupra, miercuri am avut un accident de masina pe autostrada! Eram cu o prietena cu masina pe drumul catre Paris si a intrat un tir in noi ... ideea e ca am scapat ca printr-o minune fara nici o zgarietura, pe cand masina e praf si pulbere si nu cred ca mai poate fi reparata! Da ... se pare ca ingerii nostri pazitori au fost mai puternici, decat mi-as fi putut imagina vreodata! Pe moment nu stiu, nici nu eram socata ... am vorbit cu soferul camionului, care nu vorbea decat germana, ne-am intors acasa ... si cand am ajuns in camera ... m-am blocat! Abia atunci cred ca am inceput sa realizez ce s-a intamplat ... am stat toata ziua in pat si nu mi-a mai trebuit nimic ... dar a trecut si asta! Am tot incercat sa imi amintesc ce am gandit in momentul accidentului ... dar nu reusesc nicicum ... ea se gandea la copiii si la prietenul ei ... eu, am impresia ca nu m-am gandit la nimik! Probabil stiam ca nu o sa mor ... sau poate m-am gandit si nu imi mai amintesc ... nu mai stiu, sincer! Dupa accident m-am gandit la multe ... dar asta cred ca e inevitabil!
Si ca sa fie totul facut ca la carte, la scurt timp dupa accident am fost in cimitirul Pere Lachaise ... stiu, putin cam sumbru si cam macabru, dar atata timp cat nu mergi singur, e ok! Voi incerca sa fac mai jos un slide show pentru ca sunt prea multe imagini, pe care vreau sa vi le arat ... Am vazut mormantul lui Oscar Wilde (care e plin de urme de buze rujate ... de ce, nu stiu nici eu, sincer ... si tre sa fii putin sarit de pe fix sa faci asa ceva, mai ales ca nu a fost un star de genul Jim Morrison ... dar ma rog ... gusturile nu se discuta), Marcel Proust, Frederic Chopin, Jim Morrison (al carui mormant m-a dezamagit ... e atat de mic si de bine ascuns ... nu iti spune mai nimik ... dar pentru aia e inconjurat de un gard si e pazit de gardieni ... ma rog ... no comment), Victor Noir (despre care se spune ca ajuta femeile care nu pot avea copii ... trebuie doar sa mergi si sa te asezi pe mormantul lui ... mda ... no comment si aici), Edith Piaf etc etc. Ca sa fiu sincera, cel mai mult mi-au placut aleile intortocheate si poezioarele scrise pe morminte. Chiar ma gandeam, pe morminte nu gasesti niciodata cuvinte de ura sau de dispret ... sunt tot timpul declaratii de iubire, de la copii catre parinti sau si mai trist, de la parinti catre copii, de la Ea catre El si invers ... sau pur si simplu cateva cuvinte general valabile, cum gasesti langa mormantul lui Edith Piaf: "Dieu reunit ceux qui s'aiment!" (Dumnezeu ii reuneste pe cei ce se iubesc!) sau "Que devient le reve quand le reve est fini?" (Ce se alege dintr-un vis, cand visul se termina?) Cate amintiri si cate sentimente se ingroapa in cimitire ...

"Port in mine, fara sa stiu, un adevarat cimitir in care se afla tot ceea ce am uitat ca am vazut, ca am auzit, ca am fost!" (O. Paler) dar cum tot el spunea : Pamantul e singurul loc unde se poate crea Paradisul ... asa ca sa ne bucuram ca suntem inca aici si sa ne straduim sa ne cream propriul nostru Paradis ... asa cum si-l doreste fiecare!
Sa visati frumos, dragii mei! Va imbratisez cu drag de departe ...
A voastra,
Flavia