Cum pot unii oameni, care au fost la un moment dat o parte importanta din viata noastra si fara care nu ne puteam inchipui sa ne traim lamentabila existenta, sa isi stearga amprentele cu maiestria unui hot veritabil? Ahh intrebarea mea porneste de la o premisa gresita ... ei nu au avut aceasta intentie ... deci nu, nu ei si-au sters amprentele, ci noi am facut-o! Dar de ce? Nu inteleg cum functioneaza acest sistem de "auto-aparare" al organismului nostru si dupa ce criterii sunt alese amintirile pastrate vii si cele de care nici macar nu mai suntem siguri ca s-au intamplat cu adevarat. Nici macar atunci cand ne uitam la poze vechi nu ne identificam cu persoanele imortalizate acolo ... parca s-ar fi intamplat totul intr-un univers paralel ... unde o persoana care ne aminteste ce-i drept un pic de propriul nostru ego, dar care e departe de a se identifica cu acesta, a avut propriile trairi si si-a cladit propriile amintiri, atat de vagi pentru noi incat par niste simple iluzii ... ca un roman cu care te identifici pentru o clipa si ai impresia ca esti acolo si traiesti impreuna cu caracterele realitatea lor, dar de care te distantezi instantaneu in momentul in care inchizi coperta. Va fi candva si ziua de azi doar o iluzie ... ?
